marți, 10 mai 2011

2009-2011

https://picasaweb.google.com/116986901210765076280/MissyAdoptata#

vineri, 22 mai 2009

miercuri, 20 mai 2009

Cainii si spatiile verzi

Legat de Politia Comunitara si alergatura lor dupa cei cu animale pt a-i amenda. Este vital ca in aceste situatii sa se cunoasca legislatia in vigoare:

Potrivit HOTĂRÂRII 243 din 20/10/2005, privind păstrarea curăţeniei Municipiului Bucureşti de către posesorii de animale de companie, “Art. 1 Se interzice plimbarea pe domeniul public a câinilor de companie, fără ca proprietarul acestuia să dispună de materiale necesare pentru curăţirea locului şi evacuarea dejectelor fiziologice, respectiv excrementele - deci ai voie sa te plimbi cu el pe unde vrei, chiar si pe iarba!! daca e in lesa si ai punga
Art. 2 Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti are obligaţia de a pune la dispoziţie, în parcurile pe care le are în administraţie, spaţii bine dimensionate, amenajate corespunzător (dale de beton sau gazon, pentru a evita producerea noroiului în zilele ploioase) unde proprietarii de animale de companie să aibă posibilitatea de a-şi plimba animalele. - din moment ce ei nu si-au respectat atributiile, te poti plimba in voie!!
1. Aceeaşi obligaţie revine şi administraţiilor domeniului public din sectoarele 1 - 6 pentru parcurile aflate în administrarea lor.2. De asemenea trebuie efectuată dezinfecţia şi spălarea spaţiilor amenajate în cadrul parcurilor, cel puţin o dată pe lună de către personalul din cadrul Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti.
Art. 3 Se interzice plimbarea câinilor de companie prin parcuri şi grădini fără lesă, iar cei din categoria câinilor agresivi fără botniţă, unde proprietarul animalului de companie trebuie să păstreze curăţenia.” - atat!!

Mai mult, semnele infipte in toate parcurile si pancardele cu interzis accesul cu caini sunt un abuz, o discrimiare. Nu au nici o baza legala! Nu sunt nicaieri in lege specificate locurile/parcurile in care ai voie sau nu ai voie. Trebuie doar sa dai dovada de bun simt!

Mai mult:

Legea 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din zonele urbane

Art. 1 Prezenta lege reglementeaza administrarea spatiilor verzi, obiectiv de interes public, in vederea asigurarii calitatii factorilor de mediu si starii de sanatate a populatiei.

Art. 2 In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie: a) spatiu verde - zona verde in cadrul oraselor si municipiilor, definita ca o retea mozaicata sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al carei specific este determinat de vegetatie (lemnoasa, arborescenta, arbustiva, floricola si erbacee); b) parc - spatiul verde, cu suprafata de minimum un hectar, format dintr-un cadru vegetal specific si din zone construite, cuprinzând dotari si echipari destinate activitatilor cultural-educative, sportive sau recreative pentru populatie; c) scuar - spatiul verde, cu suprafata mai mica de un hectar, amplasat in cadrul ansamblurilor de locuit, in jurul unor dotari publice, in incintele unitatilor economice, social-culturale, de invatamânt, amenajarilor sportive, de agrement pentru copii si tineret sau in alte locatii; d) aliniament plantat - plantatiile pe spatiul verde cu rol estetic de protectie, de ameliorare a climatului si calitatii aerului, amplasate in lungul cailor de circulatie sau al cursurilor de apa.

Art. 3 Spatiile verzi se compun din urmatoarele tipuri de terenuri din zonele urbane: a) parcuri; b) scuaruri; c) aliniamente plantate in lungul bulevardelor si strazilor; d) terenuri libere, neproductive din intravilan: mlastini, stâncarii, pante, terenuri afectate de alunecari, saraturi care pot fi amenajate cu plantatii.

Art. 6 Statul recunoaste dreptul fiecarei persoane fizice la un mediu sanatos, accesul liber pentru recreere in spatiile verzi proprietate publica, dreptul de a contribui la amenajarea spatiilor verzi, la crearea aliniamentelor de arbori si arbusti, in conditiile respectarii prevederilor legale in vigoare.

Art. 7 Pentru protectia si conservarea spatiilor verzi, persoanele fizice au urmatoarele obligatii: a) sa nu arunce niciun fel de deseuri pe teritoriul spatiilor verzi; b) sa respecte regulile de aparare impotriva incendiilor pe spatiile verzi; c) sa nu produca taieri neautorizate sau vatamari ale arborilor si arbustilor, deteriorari ale aranjamentelor florale si ale gazonului, distrugeri ale musuroaielor naturale, cuiburilor de pasari si adaposturilor de animale, ale constructiilor si instalatiilor utilitare si ornamentale existente pe spatiile verzi; d) sa nu ocupe cu constructii provizorii sau permanente zonele inventariate ca spatii verzi - asta nu avem voie sa facem, nu sa nu plimbam cainii!!

Asa ca, daca ii ei mai tare cu legea in mana (lege pe care cu siguranta nu o cunosc) nu vor mai avea atata tupeu!!

marți, 19 mai 2009

Bruni



"Am un prieten la o unitate militara.Acolo au catei lupi(CIOBANESTI GERMANI) N-au voie sa castreze catelele.A fatat una acum 2 sapt 5 pui,4 au murit,ca nu e o mama buna,din c zice el si a mai ramas 1.Are doar 2 sapt si maica-sa nu-l mai alapteaza. Cum il salvam???Cine l-ar putea lua provizoriu sa-l hraneasca?Ca de dat,se da ciobanesc german pui,asta fara doar si poate!" - asa a inceput totul. Era pe 24 decembrie 2008. Lumea normala :)) era prinsa de febra sarbatorilor si a cumparaturilor. Putini erau inca cei activi pe forumurile pentru animale... printre cei putini si eu.

Am stabilit sa o iau pana cand va incepe sa manance singurica. Fiind de rasa eram convinsa ca ii voi gasi rapid un stapan. Zis si facut. M-am intalnit chiar in seara de ajun cu tipul de la unitate. Nu-mi venea sa cred ca mica e cand a scos-o din buzunarul gecii. Era un ghemotoc negru cu putin maro pe la labute.
Si timpul a trecut - o zi, o saptamana, o luna.. si Bruni (semana perfect cu un pui de urs brun) a inceput sa manance singurica. Dar parca era inca prea mica ca sa plece la casuta ei.



Fiind inca micuta si afara inca frig ne-am decis sa o mai tinem putin. Si putinul asta s-a transformat dintr-o saptamana intr-o luna..si tot asa. Incercam sa gasim fel de fel de scuze pentru a amana oferirea ei in adoptie. De fapt incercam sa ne pacalim, sa tragem de timp. Decizia de a o pastra era greu de luat. Eu mai am inca doi caini mari - un brac german de 8 ani si o catelusa de pe strada de 7 ani. E totusi greu cu 3 caini mari intr-un apartament...
Eram pusi in pozitia de a fi egoisti si a ne gandi mai intai la noi si in a-i asigura cele mai bune conditii fetitei noastre -
Am mai crescut serii de astfel de pui si altii mai marisori...dupa fiecare in parte am plans de mi-au iesit ochii din cap, dar cu Bruni nu stiu..este altceva. Ma incanta dar ma si sperie gandul de a o pastra. Vreau si nu vreau.

De cate ori face vreo prostie sau ma enervez cand ies cu toti afara, ma intorc suparata acasa si le zic ca gata, o dau. Dupa care vine si se pune cu boticul pe piciorul meu sau se uita trista la mine de parca ar intelege si ma razgandesc.

Este o catelusa extrem de sentimentala si atasata. Este precum un omulet. Ma gandesc ca daca as gasi pe cineva care sa o trateze precum o tratez eu, care sa o iubeasca si sa inteleaga ce inseamna un CG...poate, poate.

Off..de ce trebuie sa fie totul asa de complicat?



Am avut la un moment dat o tentativa de a o da, dar din fericire a esuat si Bruni a ramas in familie. Acum are 5 luni si este o superba domnisoara!

http://picasaweb.google.com/oanna.iacob/BRUNI# - toata evolutia ei!




Nici nu stiu cand a trecut timpul... dar cert este ca astazi Bruni are 2 ani si 5 luni.

vorbe, vorbe

De curand am revazut filmul In cautarea fericirii/ Persuit of happyness si nu am putut sa nu retin o replica ce m-a facut sa ma gandesc din nou la statul meu de voluntar - "Nu lasa pe nimeni niciodata sa-ti spuna ca nu poti face ceva! Datorita incompetentei, unii vor incerca sa te convinga ca nici tu nu vei reusi. Sa nu-i crezi! Daca ai un vis, urmeaza-l!"

Si, intr-adevar, asa e. De multe ori, persoane care stiu doar sa se planga, sa fie nemultumite si sa arate cu degetul incearca sa te faca sa te simti neputincios in fata provocarilor zilnice. Din pacate, multi chiar reusesc...

Ma uitam ieri la stiri si era un reportaj despre cum si-au petrecut brasovenii sfarsitul de saptamana. Erau cateva familii, undeva la iesirea din oras, la iarba verde..evident incojurati de gunoie. Reporterul o intreaba pe o fata ce statea la plaja, daca nu o deranjeaza sa stea la soare printre gunoie.. si ea spune ca da, dar asta e..
Eu acum ma intreb, desi nu facuse ea mizeria, era chiar asa de greu sa le stranga? Macar in zona in care statea.

Ceea ce vreau sa subliniez este mentalitatea majoritatii -
1. Daca nu e al meu nu ma intereseaza.
2. Intotdeauna ALTCINEVA trebuie sa vina si sa faca CEVA.
3. Suntem romani, si asta e.

De fapt lucrurile nu stau chiar asa. A face ceva voluntar inseamana a fi responsabil. Daca nu esti recompensat material pentru ceea ce faci, nu inseamana ca ai dreptul de a fi iresponsabil. Depinde de fiecare dintre noi sa traim intr-o lume mai buna, mai frumoasa, mai corecta, mai curata!

Fi responsabil!

vineri, 15 mai 2009

TARGUL DE ADOPTII DE LA OBOR



Pe 4 aprilie a.c. am relansat campania de adoptii. In sfarsit vremea ne-a permis sa fim sambata de sambata alaturi de prietenii nostrii si sa incercam sa le gasim un camin stabil.

Particip la acest eveniment inca din 2007 si imi este extrem de drag. Imi face o deosebita placere sa fiu acolo de fiecare data, chiar daca asta inseamana sa renunt la una din cele doua zile libere. Pot chiar spune ca e o relaxare - sunt aproape de patrupezii cei mai dragi, in aer liber, dar si in compania celorlalti voluntari care imi sunt deja mai mult decat prieteni.







Voluntariatul mi se pare cea mai minunata forma de exprimare!
Imi place sa fiu voluntar! Sunt mandra ca sunt voluntar! Si da, poate ca nu vom reusi noi sa schimbam lumea asta meschina si rea, si poate ca de multe ori vom fi luati in bataie de joc, si poate ca vom fi considerati fraieri, DAR NOI MACAR AM INCERCAT!
SCHIMBAREA INCEPE CU FIECARE!





joi, 14 mai 2009

Choco si Toto



Choco (http://picasaweb.google.com/oanna.iacob/Choco#) si Toto ( http://picasaweb.google.com/oanna.iacob/Butzi?authkey=Gv1sRgCNX13s6zs47loAE#) sau Tushila dupa cum il stiu unii au fost un cuplu celebru, de nedespartit!


Si pe Choco ne cam batea gandul sa-l pastram, dar intr-o zi am primit urmatorul mail:


"Am datele dvs de pe forumul www.animale.ro/forum (http://www.animale.ro/forum/showthread.php?t=45212).
Va contactez deoarece as dori mai multe informatii despre Choco, insa in primul rand as vrea sa stiu daca acest catelus mai este disponibil pentru adoptie. O alta informatie care m-ar ajuta, in cazul in care micutul mai este disponibil, ar fi talia acestuia deoarece momentan eu si sotul meu locuim in apartament in Bucuresti, si nu cred ca un catel de talie mare ar fi fericit asa (ideal ar fi fost sa fie de talie medie). In plus din primavara-vara ne vom muta (in sfarsit) la casa (la 7 minute de Bucuresti, in Ilfov) unde va avea si o curticica mica in care sa se joace. Ideea de a dormi sau a locui permanent afara este exclusa. La fel si cea de a fi folosit exclusiv ca (virgula ) caine de paza. Ceea ce ne dorim este un catelus jucaus, afectuos care sa ne mangaie sufletul si nu un aparator. Aparatori vom fi noi pentru el.Speram la o veste buna pentru ca suntem dispusi sa-i oferim toata dragostea din lume si tot ce are nevoie cat mai repede.Multumesc frumos si o zi buna."
Nu stiu de ce, dar am simtit ca ei sunt cei pe care ii asteptam. Un cuplu tanar si responsabil, extrem de seriosi si interesati! Nu am stat prea mult pe ganduri si ne-am intalnit. Pot spune ca a fost dragoste la prima vedere atat intre ei si Choco, cat si intre mine si ei. Imi doresc ca toti adoptatorii sa fie dupa chipul si asemanarea lor! Si nu exagerez!!

Ironia a facut ca atat Choco, cat si Toto sa plece in aceeasi zi la o diferenta de cateva ore. A fost un sentiment ciudat sa vezi deodata casa goala (dar nu pentru mult timp, evident).

La aproape doua luni de la plecarea lui Choco, cu ocazia Craciunului, am primit urmatoarea scrisoare:
Lui Ex-Mami
Am invatat sa scriu...caci mi-am dorit mult sa iti fac si eu un cadou - ce-i drept, e un cadou simbolic...dar eu m-am gandit ca poate il astepti, ca poate iti va aduce zambetul pe buze si de aceea iti trimit acest ravas din tot sufletelul meu de catel...Sa iti urez Sarbatori Fericite si un An Nou cu bucurii si impliniri ! Si sa-ti mai povestesc un pic despre mine...Am mai crescut(acum am 46 de cm in inaltime - pana in greaban si 11 kg)...Si parca mi se schimba un pic si culoarea...ciocolatiu pe ici pe colo, inspicat pe dincolo. Am si o porecla: Scart - pt ca "scartai" des(cand ma bucur, cand plang, cand poftesc, cand ma alint, etc)...E modul meu aparte de a comunica...Mai rade mami cateodata, cand m-aude - se intoarce repede spre tati: "Sssst - ca iar spune baiatul asta un basm cu zane!"...Nu ma supar...ca atunci cand scartai, stii ce de pupicuri primesc ?Am tras cu urechea (stiu ca e un obicei prost - dar daca am urechi fine, ce sa fac), si am auzit ca as fi un catel tare intelept...Asa e...De exemplu am invatat foarte repede "Sezi", "Culcat", "Pe loc", "Aport", "La Pas" (eeeeei, aici recunosc ca ma cam fac ca nu aud...dar sunt atatea lucruri interesante afara - pe care am chef sa le cunosc), "La loc", "Lasa"...Latru numai si numai cand este nevoie...si tare mult imi place cand mami si tati se uita cu mandrie si mirare la mine...Ba chiar bunicul...sa vezi ce mandru povesteste despre mine la toti cunoscutii...In week-endul acesta, am fost cu mami si cu tati la Buzau (e acolo o casuta de munte - ei - inca mai sunt lucruri de amenajat acolo, dar e intim si e cald si e LOC de joaca si nu e aglomerat si sunt paduri peste tot si o curte maaaareeeeee si iarba multa) - cand am vazut eu asa spatiu mareeee si doar pt mine, am incins o fugaaaaa......am dat roata prin toti pomii, m-am tavalit un pic in noroi si asta in rasetele fericite ale celor mari...Am sarit ca o caprita peste tot, am inspectat aproape toata curtea (mare, neneee - cat un parc intreg) si m-am jucat cu batul...Cu mingia nu-mi prea place...Mai jos ti-am trimis si poze si un filmulet mic...cam scurt si cam nereusit - ca era mami bolnava si eu neastamparat si imi placea sa fug de la ea la tati si invers...Recunosc, cu greu am intrat in casa...desi afara burnita...Se temeau sa nu racesc, mai ales la cat am alergat - dar cand m-au dus in casa, la cald, in cosulet...m-am pus pe cersit afara...Doamne, pai era asa de frumos, si noroi pt balacit si iarba si pomi si multe bete si vrabiute si alte pasari cu care sa te joci ...Cum sa stau in casa!!! Pana la urma, ... smiorcaind asa dupa iesit...mai cu o mangaiere, mai cu o recompensa...am adormit...Asa obosit eram, ca la un moment dat m-am scurs pe jumatate pe covor si am sforait asa un pic. Mami regreta ca nu mi-a facut poza - dar deh, era aparatul la parter si daca iesea pe usa...tasneam si io, cu toata oboseala.
Ei, a fost frumos, dar scurt...Abia astept sa ma mut la curtea mea - am fost si-acolo - nu-i asa mare, dar merge...E a mea si nu mai trebe sa ma feresc de masini si nici nu mai sunt resturi si oase aruncate. Odata am inhatat de jos un os... Eeee, vroiam sa verific daca mami si tati sunt vigilenti - SUNT- imediat mi l-au scos din gura si de atunci a doua porecla e "Aspirator"...Sunt cu ochii pe mine ca pe butelie.
In rest...sunt cuminte - cat e cineva cu mine acasa...Daca nu e, atunci imi ocup timpul cu decoratiuni interioare...De exemplu - eu consider ca mochetuta de pe hol, sta mai bine in sufragerie, iar hainele lui mami se potrivesc perfect cu cosuletul meu...Care - apropo - are si el nevoie de o atmosfera mai intima, mai romantica- asa ca adun si lumnarelele de pe rafturile de unde ajung...Le mai modelez asa un pic...sunt talentat taaareee. Si daca tot se poarta petale de trandafiri presarati pe podea - am vazut io in filme ca asa se intampina persoanele dragi - io am adaptat - bucatele mici - mici de hartie...presarate peste tot - e mai original asa. Sa ma certe ?...Mmmmm....pai de ce ? Pai - nu stiu...ca imi spun sa trec la loc si apoi ies repede in hol si rad si rad....Deci...nu, nu mai ajung sa ma certe. Si-apoi oricum, io raman destul de rar singurel acasa.
Uite, m-am lungit cam mult...asa ca ma gandesc sa inchei ! Sa ai parte de un Craciun minunat si de un mos darnic si de un an nou plin de impliniri si bucurii.
Si sa stii ca eu am sa te iubesc mereu si nu am sa te uit niciodata !

Cu drag,
Otto
sau
Sorcovaaaaa veselaaaa
Sa traiti, sa-mbatraniti
Fericiti mereu sa fiti !

Nuuuu, nu venim cu sorcova si nici nu "suntem dusi cu sorcova"...decat in doze necesare!
A aflat Otto ca ochii care nu se vad se uita (de pe un DVD...pe care l-a "citit din scoarta in scoarta" - in traducere libera: "l-a ros" ; eeeeh, e foarte foarte cult baiatu'....dintre toate curtile pe care le intalnim la plimbare, nu vrea decat in cea a scolii si tot ce e hartogarie, se "citeste" zdravan )...Dar sa revenim - asadar mi-a tras un perdaf zdravan, mi-a explicat ca el nu vrea sa uite de unde a plecat (modestie si onoare) si m-a pus la munca.
Si ne-am executat (conform zicalei - vai de sclavii bipezi, care nu asculta de stapanii patrupezi)...Azi a facut cunostinta cu PRIMA ZAPADA (drept bonus si PRIMA NINSOARE)...Absolut delicios: la inceput timid, pas-pas...apoi si-a dat seama ce distractiv poate fi sa incerci sa prinzi fulgii de nea...sa alergi dupa ei, printre ei, cu ei, etc...Si apoi....seara, cand se linisteste lumea...topa-topa in tarcul din apropiere, la joaaacaaaaaaa si tavaaalealaaaa...Si evident...poze...Mai multicele, ca de Craciun Mosul a facut putine si ... proaste si nu am prea avut ce sa trimitem, iar netul a ramas sontorog sau poate filmuletul e de vina...dar nu am putut sa il trimitem si pace...Asa ca acum, era imperios necesar sa ne luam revansa...Dar sa nu mai lungim vorbaaa...si sa trecem la poze.

PS. Imi sopteste Otto de zor ca i-ar placea sa te revada...Te-ar invita undeva, daaar zice sa dai niste indicii - cum ar fi: zonele preferate, orele libere, etc.
Dar pana atunci, trimitem muuuulti pupici "inzapeziti"! Si probabil vreo doua mailuri,- al doilea numai cu poze, fara vorbaraie - juram !
PPS. Otto nu avea lentile de contact (o sa vezi la ce ma refer). Dar acum, vazand ochii aia, ma gandesc, stiindu-l cat este de pisicos, nu cumva e matza undercover ?!!!

Cu drag,
Otto, Lavi si Laur (cei 3 muschetari)
Acum intelegeti de ce imi place asa de mult de ei!

Cei trei muschetari



Happy, Lusha si Luna sunt trei catei deosebiti. Ma atasasem atat de mult de fiecare dintre ei inca cu greu m-am despartit de ei. Probabil va intrebati de ce i-am dat, daca tot tineam atat de mult la ei.. ei bine pentru ca daca nu l-as fi dat pe Happy, nu as fi avut



posibilitatea sa o ajut pe Lusha, iar daca as fi pastrat-o pe Lusha, Luna nu ar fi avut sansa de a fi luata de pe strada.



Vedeti voi dragilor, nu sunt foarte multi cei care sunt dispusi sa aduca in casa un catel amarat si murdar, sa il puna pe picioare si apoi sa ii gaseasca un stapan responsabil. Tocmai de aceea trebuie e riscant sa te atasezi prea mult.

Poate ca a fost doar o coincidenta, dar cei trei au fost speciali de la inceput. Pe Happy l-am cules pe 14 februarie din gunoi (nu avea mai mult de 2 zile), pe Lusha am luat-o in vinerea mare, inainte de Paste, iar pe Luna ( http://picasaweb.google.com/oanna.iacob/LUNA#) am gasit-o pe 30 noiembrie.

Toti 3 au ajuns bine si asta ma bucura cel mai tare!!!

sa reluam povestea:)





Bruscheta a plecat si el la casa lui, iar apoi a intrat cu pasi rapizi in casa si viata mea Lulu. Desi avea doar 400 de grame atunci cand niste copii au adus-o la Targul de Adoptii, dorinta ei de a trai era enorma! http://picasaweb.google.com/oanna.iacob/LuLu# (evolutia ei)










Lulu s-a facut fetita mare (desi toti credeam ca va fi ceva de talie mica) si a avut si un coleg de camera - pe Shy.




Pe Shy cel timid la inceput, dar un paznic de nadejede dupa spusele celui ce l-a adoptat, l-am gasit in parc. Se pare ca ma asteptase toata ziua sa vin, deoarece nu se miscase de la intrare desi s-au perindat o gramada. M-a convins imediat ce si-a pus labutele peste ochi atunci cand l-am intrebat - "cu tine ce e?"





A stat vre0 2-3 saptamani pe capul meu:)), dar nu regret nici o clipa. Plus ca i-a tinut o companie mai mult decat placuta nebunei de Lulu.






Apropo de Lulu, pana sa ajunga la numele asta a trecut prin mai multe incercari - Minni, Rocket si apoi Lulu. La prima adoptie, in loc sa se imprieteneasca cu copii, ea s-a imprietenit cu sticluta de Super Glue... si cu cate un pantof, colt de masa..asa ca s-a intors rapid acasa. In cele din urma a fost adoptata impreuna cu un alt catel. Se pare ca e la fel de frumoasa si nebuna :)



Evident ca, casa nu putea ramane goala. Imi aduc si acum aminte... eram in concediu, la mare, pe plaja cand.. suna telefonul. Era Miki, o prietena voluntara de la Asociatie. Imi spunea ca un nene a gasit 3 catelusi de 3-4 zile si ca nu are posibilitati materiale sa ii tina si nici spatiu... Acum ce era sa fac, mai aveam si eu cateva zile de liniste. Dar cum sa mai ai liniste cand stii ca e nevoie de tine. Asa ca nu am mai stat prea mult pe ganduri si a doua zi am venit sa preiau copii. Din pacate, 2 dintre ei nu supravietuisera, asa ca a fost doar unul de preluat. Bobita, pe numele lui actual. Este un superb metis de pechinez (inca ma intreb cine poate arunca astfel de pui...). Nu a fost greu sa ii gasesc un camin, deoarece piticii mereu sunt la mare cautare.







Dupa acest pitic mic au urmat Toto (un metis de terrier gasit in Romana chiar cand ma intorceam de la Parlament). La cat era de frumos nu am avut probleme in a-i gasi stapani.



luni, 11 mai 2009

iar dupa Bess restul...

dupa ce mi-am dat seama cum merge treaba si ca, chiar pot sa fac ceva pentru prietenii patrupezi, mi-am dezvoltat, incet-incet (dar sigur spre disperarea celorlalti) aceasta calitate. Fapt pentru care au urmat:

Grasu, Zuza si Max - trei fratiori pe care am avut placerea sa-i cresc de la 2 zile pana la o luna si jumatate cand au plecat fiecare la casutele lor










La scurt timp dupa eliberarea "camerei" a aparut PITA. O catelusa extrem de agila si inteligenta:











Apoi Brusc(heta), un dragut cules de pe stadionul Lia Manoliu in martie 2008: