sa reluam povestea:)

Bruscheta a plecat si el la casa lui, iar apoi a intrat cu pasi rapizi in casa si viata mea Lulu. Desi avea doar 400 de grame atunci cand niste copii au adus-o la Targul de Adoptii, dorinta ei de a trai era enorma! http://picasaweb.google.com/oanna.iacob/LuLu# (evolutia ei)

Lulu s-a facut fetita mare (desi toti credeam ca va fi ceva de talie mica) si a avut si un coleg de camera - pe Shy.

Pe Shy cel timid la inceput, dar un paznic de nadejede dupa spusele celui ce l-a adoptat, l-am gasit in parc. Se pare ca ma asteptase toata ziua sa vin, deoarece nu se miscase de la intrare desi s-au perindat o gramada. M-a convins imediat ce si-a pus labutele peste ochi atunci cand l-am intrebat - "cu tine ce e?"

A stat vre0 2-3 saptamani pe capul meu:)), dar nu regret nici o clipa. Plus ca i-a tinut o companie mai mult decat placuta nebunei de Lulu.

Apropo de Lulu, pana sa ajunga la numele asta a trecut prin mai multe incercari - Minni, Rocket si apoi Lulu. La prima adoptie, in loc sa se imprieteneasca cu copii, ea s-a imprietenit cu sticluta de Super Glue... si cu cate un pantof, colt de masa..asa ca s-a intors rapid acasa. In cele din urma a fost adoptata impreuna cu un alt catel. Se pare ca e la fel de frumoasa si nebuna :)

Evident ca, casa nu putea ramane goala. Imi aduc si acum aminte... eram in concediu, la mare, pe plaja cand.. suna telefonul. Era Miki, o prietena voluntara de la Asociatie. Imi spunea ca un nene a gasit 3 catelusi de 3-4 zile si ca nu are posibilitati materiale sa ii tina si nici spatiu... Acum ce era sa fac, mai aveam si eu cateva zile de liniste. Dar cum sa mai ai liniste cand stii ca e nevoie de tine. Asa ca nu am mai stat prea mult pe ganduri si a doua zi am venit sa preiau copii. Din pacate, 2 dintre ei nu supravietuisera, asa ca a fost doar unul de preluat. Bobita, pe numele lui actual. Este un superb metis de pechinez (inca ma intreb cine poate arunca astfel de pui...). Nu a fost greu sa ii gasesc un camin, deoarece piticii mereu sunt la mare cautare.

Dupa acest pitic mic au urmat Toto (un metis de terrier gasit in Romana chiar cand ma intorceam de la Parlament). La cat era de frumos nu am avut probleme in a-i gasi stapani.