luni, 11 mai 2009

De ce voluntar?

Totul are un inceput. Al meu se numeste Bess…
Eram in parc cu cateii mei cand dintr-o data a aparut o catelusa de talie medie, destul de speriata, care fara sa mai stea pe ganduri mi-a sarit in brate. Evident ca nu am putut sa mai plec din parc fara ea… Dupa ce am pus-o pe picioare am inceput sa ii caut un camin stabil. In aceeasi perioada debuta si Campania “Un prieten pentru sufletul tau” prin intermediul carei nu doar ea si-a gasit o familie, si eu: familia ROBI!
De ce voluntar? Pentru ca m-am saturat sa fiu nepasatoare la ce se intampla si sa astept de la altii sa ia atitudine.
De ce animale? Pentru ca, cu cat am ajuns sa cunosc omul mai bine, cu atat apreciez animalele mai mult.
Ce fac? De la crescut catei de o zi gasiti intr-o punga si pana la atentionarea posesorilor de animale de companie despre cum ar trebui sa se poarte cu ele.
As vrea sa apuc sa traiesc ziua in care sa nu mai fie animale pe strada, sa nu mai citesc zilnic mesaje disperate despre cat de in pericol sunt. Sa nu mai intalnesc in parc parinti/bunici disperati care isi feresc copii de aceste finite minunate. Sa nu le mai citesc in priviri dezacordul si ura. Sa nu ii mai vad aruncati, batuti, chinuiti, legati cu jumatate de metru de lant….si lista ar putea continua.
ASTA VREAU si intr-o zi chiar se va intampla, insa pana atunci LUPTAM!
Si ca sa termin intr-o nota optimista am sa va povestesc despre ce am invatat/castigat in toata aceasta perioada de voluntariat. Am invatat ca imi pot depasi limitele si face un lucru, care odinioara mi s-ar fi parut imposibil: am cules din gunoi 3 catei de la doar o zi, am fost langa ei cand au deschis ochii si le-am gasit niste stapani extraordinari! Am invatat ca daca vezi un catel amarat si incerci sa inchizi ochii sau sa te uiti in alta directie, acel caine nu dispare. Am invatat ca schimbarea incepe cu fiecare!
Am castigat prietenia unor oameni care cred in acelesi lucruri ca si mine si iubirea neconditionata a unor necuvantatoare. Iar pentru mine asta e mai mult decat suficient.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu