Bruni

"Am un prieten la o unitate militara.Acolo au catei lupi(CIOBANESTI GERMANI) N-au voie sa castreze catelele.A fatat una acum 2 sapt 5 pui,4 au murit,ca nu e o mama buna,din c zice el si a mai ramas 1.Are doar 2 sapt si maica-sa nu-l mai alapteaza. Cum il salvam???Cine l-ar putea lua provizoriu sa-l hraneasca?Ca de dat,se da ciobanesc german pui,asta fara doar si poate!" - asa a inceput totul. Era pe 24 decembrie 2008. Lumea normala :)) era prinsa de febra sarbatorilor si a cumparaturilor. Putini erau inca cei activi pe forumurile pentru animale... printre cei putini si eu.

Am stabilit sa o iau pana cand va incepe sa manance singurica. Fiind de rasa eram convinsa ca ii voi gasi rapid un stapan. Zis si facut. M-am intalnit chiar in seara de ajun cu tipul de la unitate. Nu-mi venea sa cred ca mica e cand a scos-o din buzunarul gecii. Era un ghemotoc negru cu putin maro pe la labute.
Si timpul a trecut - o zi, o saptamana, o luna.. si Bruni (semana perfect cu un pui de urs brun) a inceput sa manance singurica. Dar parca era inca prea mica ca sa plece la casuta ei.



Fiind inca micuta si afara inca frig ne-am decis sa o mai tinem putin. Si putinul asta s-a transformat dintr-o saptamana intr-o luna..si tot asa. Incercam sa gasim fel de fel de scuze pentru a amana oferirea ei in adoptie. De fapt incercam sa ne pacalim, sa tragem de timp. Decizia de a o pastra era greu de luat. Eu mai am inca doi caini mari - un brac german de 8 ani si o catelusa de pe strada de 7 ani. E totusi greu cu 3 caini mari intr-un apartament...
Eram pusi in pozitia de a fi egoisti si a ne gandi mai intai la noi si in a-i asigura cele mai bune conditii fetitei noastre -

Am mai crescut serii de astfel de pui si altii mai marisori...dupa fiecare in parte am plans de mi-au iesit ochii din cap, dar cu Bruni nu stiu..este altceva. Ma incanta dar ma si sperie gandul de a o pastra. Vreau si nu vreau. De cate ori face vreo prostie sau ma enervez cand ies cu toti afara, ma intorc suparata acasa si le zic ca gata, o dau. Dupa care vine si se pune cu boticul pe piciorul meu sau se uita trista la mine de parca ar intelege si ma razgandesc. Este o catelusa extrem de sentimentala si atasata. Este precum un omulet. Ma gandesc ca daca as gasi pe cineva care sa o trateze precum o tratez eu, care sa o iubeasca si sa inteleaga ce inseamna un CG...poate, poate. Off..de ce trebuie sa fie totul asa de complicat?

Am avut la un moment dat o tentativa de a o da, dar din fericire a esuat si Bruni a ramas in familie. Acum are 5 luni si este o superba domnisoara!

http://picasaweb.google.com/oanna.iacob/BRUNI# - toata evolutia ei!




Nici nu stiu cand a trecut timpul... dar cert este ca astazi Bruni are 2 ani si 5 luni.